Ok, Gogu Kaizer nu mai ştie unde a văzut filmuleţul ăsta, dar când era mic putea să facă şi el aşa ceva cu chestiile alea. Totodată, când era mic era şi ceva mai gras, se pricepea mai bine decât fetiţa de la final, care i-a zis lui Gogu Kaizer că "îi dă ruşine" (după ce Gogu Kaizer a râs despre ea), dacă s-ar pune problema unei întreceri. Aşadar: are cineva un cerc la el? Pentru că Gogu Kaizer are nişte scoruri de stabilit şi nişte lecţii de dat (mna, după ce îi arată el cine e meseriaşul, trebuie să îi dea meditaţii la mate şi să o înveţe tabla înmulţirii cu 3).

Până şi în Uberzeit trebuie să pontezi dacă simţi chemarea naturii :<

Întrerupem bălăriile obişnuite pentru un reportaj în direct. Îl avem la faţa locului pe reporterul nostru special [din punct de vedere al disfuncţionalităţii creierului] Uber Kaizer. Uber Kaizer, ia nişte legătură!

- Da, mulţumesc, habar n-am cine eşti, da. Da, sunt aici la faţa locului despre care vorbeai tu fără să ştii şi îl am lângă mine pe Uberzeit. Domnule Uberzeit, ce părere aveţi?
- Ăă, acum sau în general?
- Da, păi, când vrei tu. Dacă poţi acum, e bine. Dacă nu, nu trebuie. Dar ai putea.
- Ăă, care era întrebarea? A, da, ce părere am. Păi domnule Uber Kaizer, nu prea am o părere, pentru că dacă dragoste nu e, nimic nu e.
- Interesant, domnule Uberzeit. Dar ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi fasole?
- Ăă, da, păi atunci domnule Uber Kaizer, void main debug make data.
- A, hăhă, să înţeleg că sunteţi programator, domnule Uberzeit.
- Nu, maică, sunt păstrător de unghii, dar în timpul liber scriu în Notepad.
- Da, uimitor. Dar domnule Uberzeit, ce aveţi de gând să faceţi în continuare?
- Să dau "Save file as...". Că dacă nu dau "Save", pierd tot ce scriu. Şi am scris de geaba dacă nu am dat "Save". Mi se mai întâmplă să mi se blocheze calculatorul înainte să dau "Save", dar mă enervez, îi dau restart şi îi trece.
- Ăăă, da. Dar domnule Uberzeit, cât mai aveţi de gând să mai staţi pe la faţa locului?
- Nu foarte mult, domnule Uber Kaizer, dar am de gând să mă întorc după ce plec, pentru că e meserie pe aici.
- Da, păi mulţumesc pentru tâmpenia asta de interviu, domnule Uberzeit. A fost sinistru de irelevant şi degeaba, eşti cea mai verigă slabă. Hai că trebuie să îi dau legătura aia înapoi lu' ăla pe care nu ştiu cum îl cheamă. Hai ciaules baules!

Da, stimaţi meseriaşi, ne cerem scuze pentru jena de interviu de mai devreme. Revenim după publicitate.

Uber Kaizer tocmai a visat că era acasă şi că dormea. Cât de tare poa' să fie asta? M? Cât?

Bwahahah, Răzvan a stricat versiunea. A "factapizat-o", lol. Nu, stai. Mda, tocmai a făcut o glumă de programator [nu că Gogu Kaizer ar avea ceva cu glumele de programatori, lol]. Da, era ceva cu void main şi cu debug nu ştiu ce. Şi cu randat poligoane. Gogu Kaizer speră să fiţi la fel de în ceaţă ca şi el.

După cum bălmăjea şi pe twitter, Uber Kaizer are iar meci cu Uberzeitu'. Bine, Uber Kaizerul, Răzvanul şi Dalianul. După prima repriză, se pare că Uberzeitu' i-a dat să zacă lui Uber Kaizer, stricându-i freza şi facându-i cadou nişte foame.

Ce e cul e că e beznă pe tot etajul [în mare parte e de-aia "care nu mori în ea"] şi că în câteva jumătăţi de oră trebuie să ajungă şi nişte gagici care cică vor dansa pe birouri, pe-aici.

Razele soarelui perforau îndrăzneţe lamele jaluzelelor plictisite de griul ce la colora de-atâta vreme. Afară părea să fie o zi frumoasă, dar nu era un lucru garantat. Înăuntru, aerul era călduţ, lumina - potrivită, atmosfera - liniştită şi nu se auzeau decât câteva voci la câteva birouri distanţă, acompaniate în fundal de murmurul radiatoarelor de pe plăcile de bază. Şi deşi era o zi plină, cadrul era relaxat.

Stând nevinovat la biroul lui, Gogu Kaizer presta de zor despre muncă, sorbind din când în când dintr-o sticlă de Cico. Nu după mult timp, sticla de Cico a cedat şi i-a zis suav lui Gogu Kaizer: "Sunt goală. Ce-ai de gând să faci în privinţa asta?". Aşa că Gogu Kaizer a făcut ceva în privinţa asta (dap, exact la ce vă gândiţi): a luat altă sticlă de Cico. După câteva minute totul a revenit la normal - Gogu Kaizer prestând despre muncă, sorbind din când în când dintr-o sticlă de Cico.

Secundele treceau, Gogu Kaizer presta, sticla de Cico se golea. Gogu Kaizer simţea treptat cum situaţia începe să-l preseze, dar concentrat la ceea ce presta şi dornic să vadă rezultatele chestiilor pe care le tot adăuga în joc, Gogu Kaizer tot amâna momentul în care urma să scape de sub jugul presiunii.

Minutele treceau, Gogu Kaizer presta, sticla de Cico zăcea în coşul de gunoi. Cum era de aşteptat, situaţia a atins punctul critic în care Gogu Kaizer nu mai putea pretinde încă o amânare. Blând, calm şi nonşalant, Gogu Kaizer a decis că e timpul să rezolve minorul inconvenient. S-a ridicat de la birou şi a pornit către culoarul ce ducea spre acel loc în care toate presiunile dispar. Dar deşi a pornit blând, calm şi nonşalant, pe drum situaţia s-a agravat şi a început să devină sălbatic, agitat şi vajnic.

Însă viaţa îi pregătise o surpriză Kaizer Gogului: în capătul coridorului se afla, fără îndoială, o uşă care până în acea zi nu exista. Iar aceea nu era orice fel de uşă, prieteni. Nu era o uşă obişnuită, pe care o deschizi atunci când apeşi pe clanţă şi pe care poţi să o laşi deschisă dacă vrei. Nu, nu! Era - nici mai mult, nici mai puţin - o uşă legată de sistemul de pontaj. Da, da, aţi citit bine. Era o uşă pe care poţi să o deschizi numai dacă ai cardul de acces la tine. Şi, desigur, Gogu Kaizer nu avea cardul de acces la tine. Tot ce putea să facă în acel moment era să fie stupefiat. Băiat cumsecade cum e, asta făcea - belea ochii la uşă stupefiat. Foarte stupefiat, peste fire de stupefiat. Pentru el, ăsta era un moment în care tocmai făcuse o împărţire la zero. Nu putea accepta că între el şi oaza de libertate se afla o coliziune, parcă pusă aiurea de un grafician 3D neatent.

Orele treceau, Gogu Kaizer privea înmărmurit uşa care până atunci nu era acolo, cardul de acces zăcea pe birou. Însă fără să ştie cum, Gogu Kaizer a ieşit din transă. Fără să mai piardă secunde preţioase, porni girofarul şi se teleportă lângă birou, unde îl aştepta degajat cardul de acces.

În final, totul s-a terminat cu bine, graţie - probabil - unui înger păzitor. A fost, însă, o situaţie la limită pe care Gogu Kaizer preferă să n-o mai repete. Şi-a promis că din acel moment va purta cardul de acces pretutindeni. Însă viaţa e imprevizibilă şi sigur are alte uşi pregătite. Iar cheia pentru acele uşi, prieteni, - şi lecţia pe care a învăţat-o Gogu Kaizer azi - este să nu amâni niciodată un pipilică. Pentru că altfel se pot întâmpla chestii horror, naşpa sau jenante.

Adică Gogu Kaizer a făcut nivel, maică, şi şi-a pus câte un +1 la toate skill-urile.

PS: XBox, frate! :D